Sunt copiii născuți cu păcat?
Ați văzut vreodată chipul unui nou-născut, ați atins pielea moale a obrajilor săi rozalii și i-ați simțit inocența privind în ochii lui frumoși? În contrast izbitor, învățătura catolică susține că „copiii mici sunt păcătoși!” Catehismul Bisericii Catolice declară:
Născuți cu o natură umană decăzută și întinați de păcatul originar, copiii au, de asemenea, nevoie de o nouă naștere prin Botez pentru a fi eliberați de puterea întunericului și aduși în domeniul libertății copiilor lui Dumnezeu, la care sunt chemați toți oamenii (1994, 1250, subl. adăugată).
Biblia ne învață că copiii nu poartă păcatul părinților lor (Exodul 32:32-33; Deuteronom 24:16; 2 Regi 14:6; 2 Cronici 25:4; Ieremia 31:30; Ezechiel 18:20). Cu toate acestea, catolicii se grăbesc să sublinieze că David a declarat: „Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5). Pentru a înțelege acest pasaj, trebuie să reținem că subiectul Psalmului 51 este păcatul lui David, nu păcatul originar. Luați în considerare substantivele și posesivele folosite de David pentru a indica faptul că păcatul despre care vorbea era păcatul pe care l-a comis el: „Șterge fărădelegile mele” (v. 1); „Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu” (v. 2); „Căci îmi cunosc bine fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea” (v. 3); „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit” (v. 4); etc. Nu există nici măcar cea mai mică aluzie la vreun fel de păcat originar în implorarea psalmistului. De fapt, psalmistul dorea să fie eliberat de propriul său păcat și fărădelege.
Dar, de ce s-a referit el la momentul în care a fost format în pântecele mamei sale? Psalmistul ar fi putut folosi o hiperbolă (cf. Psalmul 58:3; Colley, 2004) sau ar fi putut accentua starea în care mama sa l-a zămislit. În ultimul caz, deși s-a născut fără păcat, s-a născut într-o lume care era acoperită, bântuită și influențată de păcat.
De asemenea, luați în considerare faptul că psalmistul a făcut aceste cereri de iertare ca adult. El a folosit verbe la timpul prezent pentru a pleda pentru iertare: „Ai milă de mine… șterge fărădelegile mele” (v. 1); „Spală-mă cu desăvârșire… curăță-mă de păcatul meu” (v. 2); „Îmi cunosc bine fărădelegea” (v. 3); „Curățeste-mă cu isop… spală-mă” (v. 7); „Fă-mă să aud bucurie și veselie” (v. 8); „Ascunde-Ți fața de păcatele mele… șterge toate nelegiuirile mele” (v. 9); „Zidește în mine o inimă curată… înnoiește în mine un duh statornic” (v. 10).
Pledoariile lui David pentru iertare s-au datorat unui păcat (sau unor păcate) pe care le-a comis cu mult după naștere. Psalmistul însuși a clarificat acest lucru într-un pasaj paralel, unde s-a rugat: „Nu-Ți aduce aminte de de greșelile (păcatele) din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele” (Psalmul 25:7, subl. adăugată). Dacă Psalmul 51 este o pledoarie pentru a fi eliberat de păcatul originar, cum explică catolicii faptul că Dumnezeu l-a uns, l-a binecuvântat și l-a folosit pe David în timp ce acesta purta păcatul primului om?
În plus, psalmistul a declarat că a fost „plămădit” și „zămislit” în fărădelege (51:5, KJV). Aceasta nu este o referire la naștere (așa cum susține catolicismul), ci la concepție. Pentru a fi în concordanță cu ideea catolică că Psalmul 51 susține dogma păcatului originar, trebuie să conchidem că păcatul originar este transmis în momentul concepției. Dacă acesta este cazul, Biserica Catolică va trebui să-și remodeleze teologia privind botezul pentru a include o modalitate de a „boteza” copiii înainte de naștere pentru a-i salva de „puterea întunericului” (Catehism…, 1994, 1250).
Pentru a ajunge la o interpretare corectă a Psalmului 51, trebuie să luăm în considerare și alte pasaje biblice în care sunt folosite expresii similare. De exemplu, Isaia a declarat: „Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieșirea din pântecele mamei” (49:1). În Ieremia 1:5, Dumnezeu i-a spus profetului Său: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam şi mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte (te sfințisem)”. Dacă prin expresia „în păcat m-a zămislit mama mea.” (Psalmul 51:5), David a făcut aluzie la păcatul originar pe care l-a purtat, cum explică catolicii declarațiile lui Isaia și Ieremia despre sfințenia din pântece? Au fost acești doi profeți născuți fără contaminarea păcatului originar? Potrivit catolicismului, doar Isus și Maria s-au născut într-o stare complet sfântă. Aceste pasaje nu pot fi împăcate cu dogma catolică a păcatului originar (vezi Colley, 2004).
Dar, ce zicem despre Romani 5:12, unde apostolul Pavel a scris că „printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit”? Ne învață acest verset că purtăm păcatul lui Adam? Nu. După cum am observat într-un alt articol (cf. Pinedo, 2009), acest verset ne învață că moartea – consecința păcatului – s-a răspândit asupra tuturor oamenilor, nu pentru că Adam a păcătuit, ci „pentru că toți au păcătuit” (5:12; cf. Romani 3:23). Desigur, acest „toți” nu se poate referi doar la Adam. Nimic în Biblie nu ne învață, nu indică sau nu implică faptul că copiii se nasc cu păcat.
Pavel a indicat că acolo unde nu este lege, nu este nici păcat (Romani 3:20; cf. Ioan 15:22). Și apostolul Ioan a declarat că „păcatul este fărădelege” (1 Ioan 3:4). Dacă sugarii nu pot cunoaște Legea lui Dumnezeu sau nu o pot înțelege, ei nu pot comite fărădelege.
Isus Însuși a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10:14, subl. adăugată). Pavel a declarat că nimeni care este necurat nu poate intra în Împărăția cerurilor (Efeseni 5:5). Isus a adăugat: „[D]acă nu vă veți întoarce la Dumnezeu şi nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilorr” (Matei 18:3, subl. adăugată). Dacă copiii vin în lume cu o „natură umană decăzută și întinați de păcatul originar” (pentru a folosi cuvintele Catehismului), de ce ar trebui oamenii să devină ca niște copilași, care sunt și ei „contaminați” cu păcat? Biblia este clară: păcatul nu este moștenit. Niciun copil nu s-a născut vreodată purtând vina păcatului lui Adam. Nimeni nu poartă responsabilitatea pentru păcatul lui Adam decât Adam însuși.
REFERINȚE
Catehismul Bisericii Catolice (1994), (Mahwah, NY: Paulist Press).
Colley, Caleb (2004), „A autorizat David botezul copiilor mici?”, [Online], URL: https://apologeticspress.org/articles/2626.
Pinedo, Moisés (2009), „A fost Maria fără păcat?”, [Online], URL: https://apologeticspress.org/articles/240062.
REPRODUCTION & DISCLAIMERS: We are happy to grant permission for this article to be reproduced in part or in its entirety, as long as our stipulations are observed.
