Credința în Dumnezeu este Încorporată în Natura Umană
A.C. Grayling a scris o carte intitulată The God Argument (Argumentul de Dumnezeu). Cei din cercurile ateiste au lăudat-o ca pe o reprezentare profundă și perspicace a ateismului. Remarcabil, Grayling face o eroare extrem de comună în scrierile necredincioșilor. El susține că omenirea nu are o natură religioasă și că toată credința în Dumnezeu este un produs al învățăturilor transmise copiilor de la părinți, profesori sau alți factori de mediu. El a scris:
Ar fi, totuși, mult mai bine dacă doctrinele și sistemele religioase nu ar fi predate oamenilor decât după ce au atins maturitatea. Dacă ar fi așa, câți ar adera la o religie? Fără a avea o predispoziție prin îndoctrinarea din copilărie de a crede că ar putea fi ceva în una dintre numeroasele și contradictoriile credințe religioase oferite, răspunsul probabil ar fi cu siguranță: nu foarte mulți.1
Se pare că Grayling nu reușește complet să recunoască cantitatea masivă de cercetări care dovedesc că credința în Dumnezeu vine în mod natural omenirii și este încorporată în țesătura umanității.2 Ateul Richard Dawkins îl contrazice pe Grayling și recunoaște că oamenii au o „sete de zei”.3 El a remarcat că oamenii sunt „predispuși în mod natural să fie creaționiști” și a spus că copiii sunt „teleologi nativi, și mulți nu depășesc niciodată această stare”.4 Renumitul ateu Sam Harris este forțat să recunoască faptul că „mai multe experimente sugerează că copiii sunt predispuși să presupună un design și o intenție în spatele evenimentelor naturale – lăsând mulți psihologi și antropologi să creadă că copiii, lăsați complet pe cont propriu, ar inventa o concepție despre Dumnezeu”.5
Deoarece ateismul nu poate explica de ce oamenii se nasc pentru a crede în Dumnezeu, mulți dintre ei pur și simplu neagă adevărul că așa stau lucrurile. Explicația logică pentru această credință înnăscută este ideea că Creatorul „a pus veșnicia” în inimile noastre (Eclesiastul 3:11), astfel încât toți oamenii să „caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27).
Note de final
1 A.C. Grayling (2013), The God Argument: The Case Against Religion and for Humanism (Argumentul de Dumnezeu: Argumentul împotriva religiei și în favoarea umanismului) (New York: Bloomsbury), p. 39.
2 Vezi Kyle Butt (2013), „Why is Belief in God Natural to Mankind?” (De ce credința în Dumnezeu este firească pentru omenire?) https://www.apologeticspress.org/APContent.aspx?category=12&article=4655.
3 Richard Dawkins (2006), The God Delusion (Iluzia de Dumnezeu) (New York: Houghton Mifflin), p. 169.
4 Ibid., pp. 180-181.
5 Sam Harris (2010), The Moral Landscape (Peisajul moral) (New York: Free Press), p. 151, subl. adăugată.
REPRODUCTION & DISCLAIMERS: We are happy to grant permission for this article to be reproduced in part or in its entirety, as long as our stipulations are observed.
